Din acel moment, lucrarea a fost citată de peste 35 de ori ca fiind o dovadă a cruzimii unei culturi. Însă există o singură problemă: dovezile nu există de fapt.
Aceasta este concluzia specialiştilor de la Smithsonian Tropical Research Institute, ce au realizat o îndelungată analiză a rămăşiţelor, dovezilor şi studiului în sine. Ei au concluzionat că oasele nu prezintă niciun semn al traumatismelor, potrivit Science Alert.
Aşadar, declaraţiile lui Lothrop nu sunt doar exagerate, cât şi nesusţinute de dovezi fizice. Cimitirul din cadrul sit-ului arheologic din plaja Venado, Panama, a fost excavat de către Lothrop şi echipa sa în 1951. Din cadrul sit-ului ce datează din perioada 550-850 d.Hr. au recuperat 202 schelete şi bunuri funerare, împreună cu alte 167 de schelete recuperate de arheologi în următorii ani.
În cadrul lucrării intitulate „Suicid, sacrificiu şi mutalare în mormintele din plaja Venado, Panama”, publicate în 1954, Lothrop, ce a lucrat în cadrul Universităţii Harvard, a declarat că modul în care erau aşezate osemintele reprezenta un indicator al violenţelor. După descoperire, Lothrop a trimis 77 dintre schelete către Smithsonian National Museum of Natural History pentru evaluare. „Acum, am realizat că mulţi cronicari spanioli au fost motivaţi să arate că populaţiile indigene pe care le-au întâlnit erau > de aceea fiind necesară cucerirea”, a declarat arheologul Nicole Smith-Gizman.
Cercetătorii au examinat cele 77 de schelete cât şi documente şi fotografii arhivate sau trimise de către persoane ce au realizat excavaţii oficiale şi neoficiale în cimitir. În urma analizelor oaselor, singurele urme descoperite de către Smith-Guzman se vindecaseră cu mult timp înainte de momentul morţii. De asemenea, ele prezentau urme doar ale traumelor realizate de conflictele interpersonale. Dovezile propuse de Lothrop s-au axat pe modul în care au fost descoperite oasele. Gurile deschise, spunea el, ar fi fost dovezi ale îngropării de vii a persoanelor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: